vineri, 8 august 2014

*DANS SOLIDAR IN APELE CERULUI*

*DANS SOLIDAR IN APELE CERULUI*

Iubesc cu toată inima mea
Ca roua unei frunze
Transformată într-o perla rară
O zi de agonie, mâine... va fi nimic.

Iubesc moliciunea cerului,
Şi tăcerea eternă a zeilor,
Sub egida unui fior,
Iubesc cum n-am iubit.

Privirea ta mă mângâie
Cu reflexe albe si calde
Ca o taină din umbră, o pasare-n cântec
Cade-n lacrimă si-o îneacă.

O tăcere intr-un trup adormit
Se zbate ca o pasăre în gheaţă
Aripile buzelor bântuie în nelinişte
In ceată, spaimă în singurătate.

Un dans solidar fără aripi
Tresare fără cânt
Din trupuri fără suflet
Cu strigătul lor pur.

În apele cerului mă simt uşoară
Uit de durere şi făr' de somn
De atâta linişte aripile mele în zbor...
Se aud în şoapte.

Şi poate o lacrimă va încălzi faţa ta
Şi inima ta va vibra cu gândul la mine
Dar ce păcat, e prea târziu...
De sus eu nu te voi privi şi iubi.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══.T.P.═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღ

AUTOR~~TEODORA POPESCU~~14-10-2013~~



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu