joi, 14 august 2014

*ÎMBRĂŢIŞEZ O INIMĂ TRISTĂ*

*ÎMBRĂŢIŞEZ O INIMĂ TRISTĂ*

Sufăr în abstract...
În scorbura unui vis,
Îmbrăţişez inima mea tristă
Mă tem să nu fac paşi greşiţi în destin.

Rătăcind fără speranţă
Tranfer prin acest fragil vis
Un ecou al iubirii, subtil...
Ce mângâie sufletul meu şoptit.

Întru în panica neclarităţii
Prin spini umblu desculţă
Picioarele mele sunt obosite
Şi nu pot rupe lanţurile durerii.

Mă tem să nu devin prizoneră
Într-o lume înecată în ură
Cu puţine speranţe,teamă şi uitare
Sufletul încet se ofileşte, împovărat de tristeţe.

Momentele pe care le iau pentru a fi singură
Pentru a vorbi cu sufletul meu în ton tăcut
În ecoul de tăcere reduc rătăcirea mea
Pe valuri de emoţii de flux şi reflux.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══.T.P.═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ

AUTOR~~TEODORA POPESCU~~15-11-2013~~



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu