joi, 7 august 2014

*PARFUMUL VIEŢII*


Amintirile au umbrele lungi
Nu plâng peste un zâmbet
Gândul cade singur în alt gând
Ce poate fi un sfârşit.

Cuvinte de vânt şi fericiri unice
Trec prin apa fragilă
Ecoul iubirii, subtil,
Mângâie sufletul meu şoptit.

Luna, în lipsa fericirii
Lasă o reflecţie de aur...
Pentru a îmbrăţişa inima mea tristă
Dansează în ochii mei.

Tăcerile în picături de apă,
Ce plutestesc..în timp.
În petale depuse pe suflet
Ardeau săruturile tale.

Sunt o picătură umedă
Ce se zvântă la soarele amiezii
O lacrimă care fuge înapoi
Râd şi oftez ca la-nceput

Păstrez o dragoste uitată
O umbră neîncetat care pluteşte
Pentru o singură noapte de vis
Şi obosită de sărutul lunii.

Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ ღ ೋ ═ ═. TP ═ ═ ═ ღ ೋ Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ

AUTOR ~~TEODORA POPESCU ~~20-07-2013~~