miercuri, 20 august 2014

*PETALA TRISTEŢII*

*PETALA TRISTEŢII*

Am îmbrăcat rochia cu flori închise
Pe o petală de tristeţe,
Alunec din nou mistuită mărunt
Mă pierd încet...pe potecile nopţii.

Strigătul tăcut îmi curge inutil
Vântul viclean îmi suge sufletul
Amintirile au umbrele lungi
Şi mă ating cu durere pe ploapele mele.

Sufocată de viaţă,mă pierd încet
În acest univers,rătăcind mereu
În singurătate mea...mă arunc
Cu durere în braţele neantului.

Şterg din memorie gânduri şi dorinţi
Sunt secretul de tăcere al cuvintelor mele
Pe această cale care nu duce nicăieri
Picioarele mele nu vor să se oprească.

Privirea mea nu mai vede nimic...dar
Acolo, la capătul drumului,la orizont
Apare, slab, o licărire de speranţa
Aş vrea să trăiesc, vreau să iubesc.

Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══.T.P.═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ

AUTOR~TEODORA POPESCU~14-04-2014~©


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu