miercuri, 20 august 2014

*SINGURĂTATE OBOSITĂ*

*SINGURĂTATE OBOSITĂ*

Când tăcerea scânteiază în singurătate
Aleg să merg printre umbre
Să-mi găsesc calea prin întuneric
Şi sa mă pierd printre lumea de azi
În orele triste şi de nelinişte...
Cu sufletul meu inundat de gânduri.

Respir...inspir aerul cald
În imaginar scuip viciile de-o viaţă
Retrăiesc plăceri, sensibile uitate.
Singurătăţii sufletului meu
I-am zâmbit cu flăcări blânde
Un zâmbet ascuns într-o lume de praf.

Înving neputinţa sub greutatea nopţii
Şi singurătatea obosită ca o rană
Cu trupul dur dezgolit de gânduri
Sub lumina crudă a întristării
Cu patimi netrăite şi chiar uitate
Sperând că teama va înceta la răsăritul luminii.

Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══.T.P.═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ

AUTOR~TEODORA POPESCU~27-03-2014~©