marți, 12 august 2014

*STRIGAT SUFOCAT*

*STRIGAT SUFOCAT* 

Nu-mi sufoca strigătele
Pentru un pumn de speranţă
Şi-n lacrimi de suferinţă
Vreau în tăcere cu teamă să ţip.

Am strigat lipsa ta...
Dar este invizibil firul care ne leagă,
Nu ar putea fi rupt niciodată...
Sufletul meu platonic şi delicat devine pacatos.

Am buzele sărate de lăcrima grea
Dar am jonglat mereu cu starea mea de spirit
Un fulger de sensibilitate în furtuna din inima mea,
Şi plâng lacrimile şi respiraţia mea cu amărăciune.

Dar ademenesc şi amăgesc a mea suferinţă,
Eşti acolo, la capătul acestui drum
Mintea ta locuieşte pe pleoapele mele
Acoperite de timp iubitore de vise.

Docilă acum, pe o inimă nevinovată,
O oprire pentru totdeauna de ceasuri,
La punctul sub semnul destinului...
Am aproape sicriul inimii mele.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══.T.P.═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღ

AUTOR~~TEODORA POPESCU~~10-10-2013~~