marți, 19 august 2014

*SUFLET DEZGOLIT*

*SUFLET DEZGOLIT*

Visez în tăcere,aştern gânduri, 
Mă simt abandonată în tristeţe. 
În destul de albastru voi pluti, 
La fel ca într-un rău de fericire.

În el am să înot să ajung la tine
În reflecţii de noapte înstelată
Durerea aparentă a strigat....
A devenit clar, amintirile insistă.

Apele-s tulburi nu pot să visez
Cum să dispar încet în lumină
Zburând în ritmul meu blând
În rugăciunea tăcerii lunare.

Ai intrat în sufletul meu dezgolit
Fără să-ţi pese de ceia ce simt
Între sufletul tău şi al meu
Un pod lung de sensibilitate.

Este mai greu să respir acum,
Şi ştiu că nu pot să dau înapoi
O viaţă în nuanţe de amintiri...
Tot ce mă doare încerc să repar.

Am o minte destul de sumbră
Convinsă că viaţă-i fără speranţă
Dar în inima mea arde o lumânare
Ce îmi arată că mă pot descurca.

Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══.T.P.═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ

AUTOR~TEODORA POPESCU~15-02-2014~