By Teodora Popescu
I dressed dark dress with flowers
On a petal of sadness
Slip again burnt chopped,
I loose slowly...over the night roads.
Silent cry of mine cry unnecessarly
Crafty wind is sucking my soul
Memories have long shadows
Pain me and touch meon my eyelids.
Suffocated by life,I slowly lose
In this universe,always wondering
In my solitude...i throw
With pain in the arms of nothingness.
Delete from memory thoughts and desires
Under secretulde silence of my words
On this path that leads nowhere
My feet will not stop.
The eye does not see anything...but
There,at the end road,to horizont
Appears weak a glimmer of hope
I want to live,I want to love.
Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══.T.P.═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ
AUTHOR~TEODORA POPESCU~~14-04-2014~© Copyright - 2014 ©
English translation by..Daniel Mihalcea.
Foto net:
...............................................................................................................
*PETALA TRISTEŢII*
Am îmbrăcat rochia cu flori închise
Pe o petală de tristeţe,
Alunec din nou mistuită mărunt
Mă pierd încet...pe potecile nopţii.
Strigătul tăcut îmi curge inutil
Vântul viclean îmi suge sufletul
Amintirile au umbrele lungi
Şi mă ating cu durere pe ploapele mele.
Sufocată de viaţă,mă pierd încet
În acest univers,rătăcind mereu
În singurătate mea...mă arunc
Cu durere în braţele neantului.
Şterg din memorie gânduri şi dorinţi
Sunt secretul de tăcere al cuvintelor mele
Pe această cale care nu duce nicăieri
Picioarele mele nu vor să se oprească.
Privirea mea nu mai vede nimic...dar
Acolo, la capătul drumului,la orizont
Apare, slab, o licărire de speranţa
Aş vrea să trăiesc, vreau să iubesc.
Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══.T.P.═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ
AUTOR~TEODORA POPESCU~14-04-2014~©Copyright - 2014 ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu