By Teodora Popescu
Beautiful voices can hear them by night
Which still populate my ilusion...
And keeps my spirit alive...
For a love surched into unknown.
My whishies and my mind reload imagination
I`m dancing into my night barefoot
Like night fly-spots into the rain of light
Down withought a sound to bath my soul.
Come and you and don`t stair to long to me
Take me with fear with every tear of mine `
Cause i wil disapair slow and sad
And than you will see in me the autumn.
Only you know...of my interior peace
Take my hand and never be alone
My life fibres of yours will hang on
On this scene of tenderness in invisible.
Our memories in acts of love
Withought any words to say just our souls wants the dawns of the day
My days with you was so less
I wish get them back from you.
My hopes are still alive
And leave the print of solitude
However....I wonder....do you feel the pain and my sorrow?
When you hurt me and retrait?
I try my tears suffocate them in whispers
And shivering them into my heart there you can`t hear them
The Connexion...i broke with the past
I let my spirit free in dawns, flight and dance.
Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══.T.P.═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ
AUTHOR~TEODORA POPESCU~31-10-2013~© Copyright - 2013 ©
Foto net:
English translation by..Daniel Mihalcea.
...................................................................................................................
*JOCUL UMBRELOR*
Se aud frumoase voci în noapte
Care încă populează iluzia mea ..
Şi-mi ţine în viaţă spiritul meu
Pentru o dragoste căutată în necunoscut.
Dorinţele mele şi mintea reia imaginaţia
Dansez prin noaptea mea desculţă
Ca licuricii în ploaie de lumină,
În jos fără un sunet ca să-mi scald sufletul.
Vino şi tu şi nu te uita lung la mine,
Iată-mă cu frică de fiecare lacrimă a mea
Că voi dispare încet şi trist...
Şi apoi vei vedea în mine toamna.
Numai tu ştii... da-mi pacea mea interioară
Ia-mă de mâna să nu mai fiu singură niciodată
Fibrele din viaţa mea se vor agăţa de a ta,
În această scenă de mângâieri în invizibil.
Amintirile noastre în acte de dragoste
Fără cuvinte de spus doar sufletele vor zorii zilei,
Zilele mele cu tine au fost prea puţine
Aş vrea să le pot lua înapoi de la tine.
Speranţele mele încă în viaţă
Îşi lasă amprenta de singurătate
Oare.. mă întreb..tu simţi durerea mea şi suferinţa?
Atunci când mă răneşti şi te retragi?
Încerc ca lacrimile mele să le sufoc-n şoaptă
Şi le revărs-n inimă ca tu să nu le auzi
Conexiunea.. o rup cu trecutul
Las spiritul meu în de zori, zbor şi dans.
ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══.T.P.═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღ
AUTOR~~TEODORA POPESCU~~31-10-2013~© Copyright - 2013 ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu