Din somnul crinului prea mult visez
Rărindu-mi din tulpini lumina
Durerile mă dor numai pe mine
Orbite de plâns şi buze otrăvite.
Pentru că ne mor dimineţile de patimă
Adăugată de o linişte neânţeleasă
Nemulţumită de zgura fericirii
Sufletul se divide în arbori.
Spargi porii zilei şi pleci ca un laş
Inima- îmi atârnă ca frunză
Între mine şi lume şi timp
Tu nu ai fost nicăieri
Nu ai fost niciodată.
ღೋ══.T.P.═══ ღೋ
AUTOR ~TEODORA POPESCU~12-07-2013~© Copyright - 2013 ©
Foto net .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu