Se sprijină cerul solem
Pe stâlpii de sticlă ai ţării
Tăcerea-i din lemn şi fier
O lacrimă-i prelinsă din cer.
Binecuvântată durere
De neam şi de ţară
Cu rădăcini ce vor pieri
La zaganitul regelui somn.
Tu-mi ştiai durerea mare
De partea mea cam cât mai stai ?
Că am tot strigat la ţara mea
Într-un ecou piedut în sus.
Şi în tăcere rabd fără măsuri
În puterea care-mi mai rămâne
Tu-mi ştii durerea şi când stai
De partea mea timp o să mai ai...?.
Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══.T.P.═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ
AUTOR --TEODORA POPESCU---19-07-2013---
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu