*LABIRINTUL SINGURĂTĂŢII*

*LABIRINTUL SINGURĂTĂŢII*

Plouă şi stau la fereastră privind...
Cum inima şi capul se umplu de îndoială
Şi ploaia care curge în jos pe fereastră
Între zidurile reci sunt singură şi tristă.

Stau în tăcere şi mintea mea mă strigă,
Sentimentele mele sunt amorţite,
Dar acest vis nu se termină niciodată...
Uneori mă simt izolată chiar şi într-o mulţime.

Uşor, ea abordează tainele inimii mele,
În labirintul mare, a vărsat otravă,
Resping această furie, o mut mai departe
Mă devoreza cu ale ei flăcări înroşite.

Rătăcind în suferinţele mele...
Ca într-un joc cinic încătuşată
Cu mintea într-un gol ciudat de indiferenţă
Îmi urmăresc inima de îndoieli,temeri,neîncredere.

O zi de agonie, mâine nu va fi nimic ...
Sub egida un fior,
În timp ce dansez pe-o marginea de nebunie
Am încătuşat spiritul de gândurile mele.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══.T.P.═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღ

AUTOR~~TEODORA  POPESCU~~1-1O-2013~~