*ŞOAPTĂ DE VÂNT*

*ŞOAPTĂ DE VÂNT*

Aştept sămânţa anotimpului în linişte
Să-mi încolţească rodul din inimă 
Şi neastâmpărul de a-mi umple singurătatea
Cu surâsul şters, din cearcănul uitării.

Cu ochii adânciţi şi strânşi în orbite
De spaimă şi de frică...
Doar un zâmbet mă poate elibera
De gândul căzut în gol de tăcere.

Aud o şoaptă de vânt risipită-n văzduh.
Vântul este respiraţia mea de sensibilitate,
În suflet închid ecoul lui de nesfârşit
Dar trupul meu mistuit de simţiri:cu teamă răsună.

Acesta este un foc care se aprinde,
În scorbura de o memorie în lacrimi,
Va fi pierdut peste cuvinte, si sentimente
Şi vor dispare în toate lacrimile mele.

Polenul meu în sărutări de înţelepciune,
Se-agaţă de-un vis de eternitate
Din potir în potir dau miresme de cântec
Cu sufletul distilat ca un porumbel transoceanic.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══.T.P.═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ

AUTOR~~TEODORA  POPESCU~~20-09-2013~~