*SOMN OTRĂVIT*

Din somnul crinului prea mult visez
Rărindu-mi din tulpini lumina
Durerile mă dor numai pe mine
Orbite de plâns şi buze otrăvite.

Pentru că ne mor dimineţile de patimă
Adăugată de o linişte neânţeleasă
Nemulţumită de zgura fericirii
Sufletul se divide în arbori.

Spargi porii zilei şi pleci ca un laş
Inima- îmi atârnă ca frunză
Între mine şi lume şi timp
Tu nu ai fost nicăieri
Nu ai fost niciodată. 

 

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══.T.P.═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღ

AUTOR --TEODORA POPESCU --12-07--2013