Locuiesc în singuratate
Prin amabilitatea corpului meu
Sunt goală în interior,vastă ca cerul
Am congelat inima şi durerea
Şi visele într-o inima goală
Te îngheţ în timpul meu.
Durerea mea a rămas întreagă
Ca un vals negru în tăcere de pietre
În lipsa de aer mă inec în respiraţia mea
M-am lovit în imaginea cu un zâmbet cogelat
Lasă-mă să-ţi pictez imaginea
Astfel încât să poţi avea un indiciu.
Nu pot să vorbesc în emoţiile mele
Neînţeleasă în singurătatea mea
Am inima ruptă şi sufletul blocat
Într-o lume care o văd abstractă
Nu ascult de nesiguranţă...
Dispar încet în culorile curcubeului.
Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══.T.P.═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ
AUTOR~TEODORA POPESCU~25-O1-2014~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu