După ce ai plecat...
M-am întâlnit cu singurătatea
Ea devenit prietenul meu
Mi-ai dat singurătate ca un cadou.
Mă risipesc şi mă ascund în ea...
Pentru că te-am iubit tot timpul
Cu ochii minţii eu te văd şi te strig
Mă pedepsesc ispasindu-mi iubirea.
Scriu numele tău în inima mea,
Vei sta acolo pentru todeauna
Sufletul meu a devenit incapabil
Într-o lume singuratică sunt tristă.
Îmi pun întrebări dureroase,
Ce îmi acoperă sufletul pustiit
Cu gânduri iluzorii de fericire
Îmi salvez şi blochez iubirea.
Am băut toate lacrimile mele
Ce-mi inundă sufletul de durere
Că să-mi ascund suferinţa zambid
Şi privirea în culorile curcubeului.
Privind cum se usucă urmă paşilor tăi
Îmi pare rău că dorm în singurătate ...
Rădăcinile fiinţei mele nu se vor îndoi,
Voi fi mai puternică şi nu mă dau bătută.
ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══.T.P.═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
AUTOR~~TEODORA POPESCU~~23-12-2013~~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu